Informatii utile

Termenii folositi pentru a descrie miscarile pamantului sunt seism sau cutremur, acestea constand in vibratii generate in zonele interne ale Terrei, fiind propagate sub forma de unde prin roci. Ca urmare a acestor vibratii, placile tectonice se vor misca, lucru des cauzat de o activitate vulcanica.
Termenul de cutremur este in general folosit pentru a descrie acele miscari ale placilor tectonice care provoaca daune materiale sau umane majore, iar termenul de seism sau miscare seismica este rezervat pentru acele replici care trec neobservate. Termenul de miscari non-seismice se foloseste pentru a descrie miscarile rezultate in urma actiunilor umane. Pentru a evalua magnitutinea unui eveniment seismic se foloseste scara seismologica a lui Richter.

Cutremurul de Pământ

Prin intermediul studiului desfasurat in legatura cu activitatea seismica, desfasurat la observatoarele seismice raspandite pe glob, s-a putut constata ca miscarile scoartei terestre au un centru de propagare circulara in adancime a undelor seismice. Punctul de suprafata este cel in care se masoara intensitatea cutremurului si este numit epicentru. Datorita acestui lucru, intensitatea cutremurului este definita atat de profunzimea hipocentrului (adancime masurata pana la 700 km) cat si de intensitatea si directia de propagare a undelor.
Intensitatea care se masoara in epicentru va fi cu atat mai mare cu cat hipocentrul este mai aproape de suprafata. In cazul unui cutremur putem deosebi miscari de mai multe tipuri: orizontale, verticale si de torsiune. In functie de cauzele producerii cutremurului, putem deosebi intre: cutremure de prabusire, cutremure tectonice si cutremure vulcanice.

Distribuția cutremurelor

Exista o harta a seismicitatii care tine evidenta teritoriilor in care seismele se manifesta intens si frecvent:
– Braul Mediteraneean-Himalaian, care cuprinde si Muntii Carpati si zona seismogena Vrancea;
– centura de foc a Oceanului Pacific, unde se produc 80% din toate cutremurele puternice de pe glob si unde este concentrata 90% din energia sesmica anuala;
Restul zonelor seismice precum Riftul Est-African, Oceanul Atlantic si partea interioară a Oceanului Pacific au o activitate seismica comparativ mai redusa.
Cele mai frecvente cutremure se produc in Japonia. In Romania, cele mai puternice cutremure isi au focarul in Muntii Vrancei si sunt produse de miscarile scoartei terestre. Exista, totusi, si zone unde nu se produc cutremure. Acestea sunt denumite aseismice si sunt intalnite in scutul: african, brazilian, canadian, baltic, australian, precum si in platforma rusa si in Groenlanda.

Producerea cutremurelor

In momentul in care se va declansa cutremurul, vor porni primele unde de soc, incepand din epicentru, adica din punctul care este situat deasupra vetrei cutremurului. Primele valuri care vor porni se numesc unde primare, sau unde P. Aceste valuri sunt longitudinale, propagandu-se asemanator cu undele sonore, si produc miscari in sens de inainte-inapoi pe directia de propagare. Aceste unde primare sunt urmate de unele secundare, sau unde S. Datorita lor, rocile se vor misca perpendicular pe directia de mers. Ultimul tip de unda este de suprafata, si provoaca unduirea solului, accentuand efectele devastatoare ale undelor secundare.

1. Unda P:

• determina miscarea solului paralel cu directia de propagare a undelor
• este o unda de compresie de tip longitudinal
• se deplaseaza in directia de mers prin compresie-dilatare
• amplitudinea ei este direct proportionala cu magnitudinea cutremurului
• nu este periculoasa pentru cladiri, deoarece contine doar 20% din energia totala detinuta de cutremur
• oamenii o percep la suprafata doar ca pe o saltare, un soc minuscul in plan vertical

2. Unda S:

• determina miscarea particulelor componente ale solului pe o directie transversala fata de directia de propagare
• este o unda de forfecare
• este resimtita la suprafata solului ca o miscare de forfecare
• deplasarea ei este asemanatoare cu inaintarea unui sarpe, cu miscari ondulatorii de stanga-dreapta
• este periculoasa, deoarece transporta 80% din energia totala a cutremurului
• cauzeaza distrugeri proportionale cu durata de oscilatie si magnitudinea cutremurului

Globul are suprafata divizata in placi tectonice. In timp ce acestea se deplaseaza, inevitabil vor intalni alte placi tectonice in calea lor. Atunci cand doua placi se intalnesc, se vor lovi, iar marginile lor vor fi deformate astfel:

1. Margini divergente

Daca doua placi a caror margini sunt formate din crusta oceanica si care se misca departandu-se una de alta se intalnesc, in spatiul care va fi format, roca incinsa o sa iasa din manta, formandu-se vulcani. Roca se raceste in apa oceanului, intarindu-se si ducand la formarea unei noi cruste oceanice. Aceasta crusta o sa impinga cele doua placi oceanice, departandu-le una de alta, ducand la aparitia cutremurelor in locul respectiv. Locul in care apare acest fenomen se numeste zona de divergenta.

2.Margini convergente

Ca rezultat al ciocnirii dintre doua placi, marginile acestora se vor distruge. Rezultatul distrugerii depinde si de tipul de cruste din care sunt alcauite marginile. Asadar, daca se ciocnesc o placa oceanica si una continentala, cea oceanica va fi fortata sa intre sub cea continentala, fiind mai subtire. Acest fenomen se numeste subductie. Crapatura pe unde placa patrunde in manta se numeste fosa.
Atunci cand se ciocnesc doua placi oceanice, se poate intampla acelasi lucru, unde una din placi va intra dedesubtul celeilalte. Cand se ciocnesc doua placi continentale, se creeaza arii de munti, deoarece marginile care se ciocnesc se vor increti. Prin aceasta metoda s-au format muntii precum Himalaya. Zona in care doua placi se ciocnesc se numeste zona de convergenta.

3. Atunci cand placile tectonice trec unele pe langa altele, vor aluneca si se vor lipi, frecandu-se una de alta si ducand la aparitia unei presiuni care face placile sa vibreze, formand cutremure.